Drumul către Cetatea Sarmisegetusei

În faţa lui Codrin, drumul de munte se deschidea ospitalier. Natura îl primea doritoare la sânul ei vergin. Şerpuind pe lângă râuleţul Ponor care coboară tocmai de la baza Grădiştei, drumul până la Sarmis este înviorător şi fascinant.
Malurile râului sunt presărate cu ferigi care îşi înalţă semeţ capul spiralat spre cer. Cei iniţiaţi ştiu că feriga este un bun protector al casei şi al zonelor în care creşte. Ea îţi poate indica dacă energia locului respectiv este benefică sau
negativă. Dacă o persoană este mai în permanenţă plină de răutate, feriga care este ţinută în casă îşi retrage darul protector, ţinând capetele plecate în jos. Este foarte bine să avem în casă o ferigă, deoarece purifică locul de energii negative.

Ferigile care cresc pe drumul de la Costeşti la Sarmisegetusa sunt de o vitalitate debordantă şi sunt aşezate în grupuri mari, formând adevărate portaluri de energie purificatoare.
Tot drumul avem sentimentul că ne aflăm într-o călătorie inițiatică. Cu cât ne apropiem de Sarmis, cu atât mai mult pătrundem într-o lume tainică și plină de mister. Fără să vrem, ne lăsăm cuprinși de magia acestor locuri care  ne trezesc în inimă sentimentul de caldă apartenenţă la aceste meleaguri, la neamul din care ne tragem, creându-se o simbioză între energia sufletului nostru şi energia purificatoare a acestor locuri sacre.

Ajuns la poarta dinspre vest a cetăţii dacice, Codrin s-a oprit în faţa intrării, a închis ochii şi a mulţumit în inimă, lui Dumnezeu, pentru că l-a adus cu bine în Inima Daciei.