Pestera Ialomiciorei

Peștera Ialomicioarei, la intrarea căreia se găseşte şi Mânăstirea Peştera Ialomiței, se află așezate aproape de Valea Horoabelor, sub muntele Bătrâna, în Bucegi, la doi pași de cabana Padina și de hotel Peștera.

Intră la mânăstire, crezând că le va găsi pe fete. Dar nici urmă de ele!

„Unde v-ați ascuns?”, se întrebă el.
„Înseamnă că au plecat spre peșteră fiindcă e târziu și vor să prindă ultima intrare”, gândi el. După ce a aflat de la o femeie care curăța niște pește cât costă cazarea peste noapte, coborî în grabă scările până la Ialomița cea învolburată, traversă podețul și urcă voinicește către intrarea în peșteră.

La intrarea în Peștera Ialomicioarei se găseşte aşezământul mânăstiresc, care este asemenea unui zid de protecție către peștera sacră.

„Poarta asta duce către altă lume”, își zise Codrin, privind plin de admirație simbolistica picturii de pe tavan. Era sublimă pictura cu îngerii Domnului care se luptă pentru noi şi ne susţin în permanenţă pentru a ajunge la Dumnezeu.

Plăti intrarea și, admirând bisericuța de la gura peșterii, parcurse toate galeriile în căutarea fetelor, dar nu le mai întâlni. Se întoarse la sala cea mare, Grota Urșilor, se așeză pe o piatră și intră în meditație. Cum închise ochii, își simți sufletul cum se umple de lumină. Cu cât se interioriza, focalizându-și mintea în zona inimii, dar mai ales pe dorința de a pătrunde în acea lumină interioară, cu atât starea devenea tot mai puternică, până ce îi cuprinse întreaga ființă. Fericit, contempla lumina interioară cum se expansiona cu mult în afară.

„Este atât de ușor”, își zise el, „să ne umplem de lumină în acest loc!”. Dacă ar fi putut privi în subtil ce se petrece, ar fi văzut mulțimea de entități de lumină care îl impulsionau și îl susțineau energetic. Erau ca o roată de lumină în jurul lui și fuioare albe formau o sferă ușor ovoidală care se conecta la toate sinapsele băiatului. Conștiința lui avea claritatea unui cristal și devenise beatifică.

Pe lângă el au început să treacă turiști francezi. A încheiat meditația, dar sufletul îi pulsa în continuare plin de recunoștință față de Dumnezeu.

Când cobora scările din Grota Urșilor spre ieșire, auzi iar cântecul fetelor, care era însă mai plin de dor. Ca o jale, ca o tânguire. Și, dintr-o dată, preț de câteva secunde, i-a apărut în fața ochilor o imagine cu cele trei fete care cântau în picioare, aflate în jurul unei mese rotunde, aranjând niște plante, iar el le privea de undeva de sus, de deasupra. Imaginea se estompă, apărându-i din nou treptele și grota în care cobora.