Regele Zalmoxis

Ajuns în țară, deschide pentru bărbați un fel de „Casă a întâlnirilor”, undeva în zona Gorjului, în care invită toate căpeteniile triburilor trace și îi învață că sufletul e nemuritor.

A înţelege de ce marele înţelept şi eliberat Zalmoxis a fost atât de iubit şi de adorat de neamul liber al dacilor este o datorie a fiecărui român din ziua de astăzi, căci de la El avem Legea Sfântă a nemuririi sufletului.

Zalmoxis le spune că omul nu poate ajunge la nemurire decât curățindu-se de orice fel de patimi, iar carnea și vinul murdăresc sufletul.

Le explică că există, undeva, un loc unde, după moarte, îi așteaptă toate bunătățile și fericirile cerești, un loc unde vor trăi precum zeii și vor mânca împreună cu ei, la masa nemuririi. Asta prindea foarte bine la tracii obișnuiti cu războaiele, gata oricând să moară pentru libertate, familie și pământurile lor dragi, fiindcă atunci, ca și acum, exista Legea strămoșească a pământului (dacii erau stăpâni pe pământurile lor), care îi făcea să fie strâns uniți cu munții, cu natura.

- Va veni UN TIMP ŞI UN LOC în care vor fi toate bunătățile lumii și acolo voi fi și eu cu voi!, le spunea Zalmoxis. Astfel le-a vorbit el despre noul concept al viitorului, de EDENTRACIA sau Raiul Tracilor pe Pământ (epoca de aur).

Această Casă a întâlnirilor, situată undeva în zona localităţii Târgu-Jiu, este transformată de către Zalmoxis într-un Centru inițiatic.
Părintele Kalinic îi spuse:
- Nu întâmplător în această zonă a țării se află „Coloana Infinitului” a lui Brâncuși.

Devenind foarte cunoscut, el cumpără titlul de rege, cumpără titlul de Mare Preot pentru că „ceva” era să fii rege și „ceva” era să fii Mare Preot.

Pe vreme aceea nu se alegeau regii... titlurile se cumpărau, ca la piață, cine dădea mai mult. Cumpărai titlul și erai Rege sau Mare Preot în fruntea Bisericii!

Părintele Kalinic spuse, închizând ochii şi lăsând capul în jos:
- LEGEA E VALABILĂ ȘI ASTĂZI! E o chestiune formală.

Zalmoxis cumpără amândouă titlurile, ajunge rege, ajunge Mare Preot și, în timpul acesta, are și libertatea de a spune ce gândește. Pe vremea aceea, regele era totuși rege și Marele Preot cu atât mai mult.

El își dezvoltă doctrina, se poartă frumos cu poporul, iar Dionisos se retrage în Dobrogea, lângă mare, într-o localitate care era populată în mare parte de ionieni. La acea vreme, așezarea era numită Kmuni sau Krunoi, care în grecește însemna „izvoare”, datorită abundenței izvoarelor carstice din zonă. Mai târziu a fost redenumit Dionisopolis, după numele zeului Dionisos, cel plăcut tuturor grecilor. Adoratori ai cultului lui Dionisos vor rămâne fără îndoială în toate zonele traco-geților, în special printre tarabostes, care „vor ține mai multe neveste”, așa cum descrie și Herodot în „Istorii”.

În noua societate pe care o dezvoltă Zalmoxis, mai ales că era în partea de sud a țării, se accepta ideea de dublu, de bărbat – femeie, ca să se ştie care e sănătatea femeii şi care e sănătatea bărbatului. Deci era o chestiune de sănătate socială; cum să păstrezi o societate sănătoasă. În această conjunctură, doctrina lui Zalmoxis câștigă mulți adepți, care vor urma sfaturile pline de înțelepciune ale acestuia.

Văzând că poporul îl ascultă, le dă „Legile frumoase” sau învățătura „Belagines”, pe care o cunoştea de la înțeleapta zeiţă Hestia, Stăpână a Focului Sacru. Acestea cuprindeau îndatoririle fiecărui membru al comunității în raport cu ceilalți și cu spațiul holografic în care trăiau, accentul fiind pus pe respectul față de tot ce a creat Bunul Dumnezeu.