Stalpii Noii Generatii de Aur

Neîngrădit de nici un partid, de nici o dogmă, glasul lui Eminescu devenise precum tunetul ce luminează tenebrele, unind conștiința unei întregi națiuni.

Cu ocazia dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare de la Iași, în iunie 1883, el recită poezia Doină. Era semnul că Societatea Carpații, era pregătită pentru acțiunile de eliberare a Ardealului de sub jugul Imperiului Austroungar și a unei întregi Românii de sub dominația monarhiilor masonice. Peste câteva zile însă, începând cu data de 28 iunie 1883, avea să înceapă martirajul lui Eminescu.

Părintele Kalinic luă cartea cu poezii a lui Eminescu de pe raft și începu să recite poezia Doină.

Se știe la ora octuală că marele patriot Mihai Eminescu, a fost ucis la comanda francmasoneriei. „Și mai potoliţi-l pe Eminescu!”, îi transmitea Carp lui Titu Maiorăscu, ordinele masonilor din Viena. Iată de altfel și nota informativă pe care baronul Von Mayr, i-o transmitea, la data de 7 iunie 1882, contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”

Această notă informativă, precum și acțiunile iminente de eliberare a Ardealului de sub dominație străină, au dus la desfiinţarea Societăţii Carpaţii, în data de 28 iunie 1883. În aceeași zi s-au făcut arestări, iar Eminescu este acuzat de nebunie şi internat cu forţa pentru că ideile lui erau „prea periculoase“. Apoi pentru a se face credibilă această „nebunie“ pentru tot „norodul“, este internat și ținut sub supraveghere la Viena.

„Cazul lui Eminescu“ este considerat la ora actuală unul dintre cele mai cutremurătoare exemple de manipulare prin intermediul massmedia. Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât şi pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător şi mesajul alterat. Iată ce spune și Zoe Buşulenga în acest sens: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”

Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a iubit fără măsură România şi poporul român. A avut atât de mult de suferit tocmai pentru că a militat pentru trezirea şi emanciparea românilor.

Eminescu era conștient de existența sistemului opresiv pe care îl exercita masoneria prin intermediul caselor regale aservite de clica politicianistă. El face cunoscute aceste aspecte atât prin activitatea sa extraordinară de jurnalist cât și prin intermediul unor poezii precum Împărat și proletar (1874), Scrisoarea III (1881) sau Glossă (1883).

Spicuim din ziarul Timpul: „ ...Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple și care formează numai mii de pretexte pentru înființarea de posturi și paraposturi, de primari, notari și paranotari, toți aceștia plătiți cu bani peșin din munca lui, pe care trebuie să și-o vânză cu zeci de ani înainte pentru a susține netrebnicia statului
român.“ (citat din articolul „Toate clasele să steie bine...“)